Prima mea intrebare adresata natiunii e urmatoarea : am vazut si auzit multi indivizi de varsta mea sau mai mari (just so u know i am not that old, asa ca nu va ganditi 100+ ) care se plang ca nu au bani, ca nu se pot angaja ca la la la lalal la la. Oki , inteleg e greu. Esti la facultate, ea e pe primul loc (cica) in consecinta nu prea ai timp sa faci altceva. Dar oameni buni vine vara. Am discutat in prealabil aceasta tema si si omul cu tuleapul e destul de ofuscat ca multi se plang de situatia lor, dar putini vad ca ei au contribuit mult, sa se ajunga in aceasta situatie. Aici e buba mea si e una mare.

Asadar, cum poti, tinere, la 20+ de ani , sa mai poti sa ai curajul sa le ceri parintilor bani pentru orice? Cum poti cu buna stiinta ca in toate verile studentiei tale sa nu faci nimic, sa nu ridici un deget si sa mai ai pretentii “sa ma duc sa vad lumea, sa imi traiesc viata”. Si dupa aceea ce faci? Se termina facultatea si nu iti gasesti nimic. Nu ai nici cel mai mic talent ,  poate doar acela de a toca banii altcuiva. Ajungi sa te plangi. Societatea! Facultatea! Profesorii! Toti voi sunteti vinovati ca eu la 26 de ani (am pus si masterul) nu imi gasesc nimic de lucru si in loc sa produc ceva consum mai mult si mai mult .

Si mai am o intrebare adresata acestui grup de indivizi (asta daca consideram prima parte o intrebare). Si anume mai oameni buni voi nu aveti ganduri ? Ganduri ce depasesc ziua de maine, ce trec dincolo de freza, haine si povesti. Ganduri ce fac sa iti pui intrebari de genu “dumnezeule ce fac? unde o sa ajung? o sa mor de foame? ma voi descurca? o sa fiu coafeza? daca da, de ce mama naibii am mai facut 3 ani de facultate si inca doua mastere? o sa ajung controlor cu diploma?!?!”Nimic din lucrurile astea nu iti trec prin scafarlie atunci cand repeti aceleasi lucruri ce le-ai facut de cand aveai 15 ani ?

Un simplu calcul matematic ti-ar arata averea ce o mananci din buzunarul parintilor. Si daca ar fi numai atat. Dar si asa sansele sunt limitate; si asa sunt aceia care se zbat, musca si transpira sa aiba ceva al lor, chiar vrei sa  faci orice sansa de izbanda in viata sa dispara??! Chiar asa de bun esti incat sa te pui cu ei? Eu una tremur si nu sunt lenesa si nici o pierde-vara.

Si aici vine si cea mai mare buba. Cui sa ii spui toate astea? Cu cine sa te sfatuiesti si cu cine sa fii in competitie sa vrei sa ajungi si mai sus.  NU cred ca am stat mai mult de o saptamana fara sa fac nimic asa ca va intreb. Chiar asa de frumos e? Chiar asa de magnifica e clipa traita, incat merita sa ajungi o persoana mediocra, ce sta intr-o garsionera, intr-un bloc cu alte 100 de garsoniere?

Ajung sa cred, uitandu-ma in jur ca de fapt poate eu sunt ciudatenia si ca “nu stiu ce pierd”. Concluzia mea : plecati urechea la cei ce se plang, dar inainte sa aratati compasiune ascultati bine si decideti merita sau nu ?

1. mutati-va altundeva

2. faceti ceva daca nu vreti sa va mutati, totul incepe prin pasi mici btw, Roma nu s-a facut intr-o zi

3. daca chiar nu puteti face una din cele mai sus, arunca-te in Mures, Somes, Dambovita fiindca esti nemultumit de viata. Viata-i grea deal with it, la nimeni nu-i usor si la nimeni nu-i pe roze. Creezi in jurul tau o atmosfera neplacuta (din cauza nefericirii tale continue) si faci oameni ca mine, care se zbat si fac si vor si spera.

Tot legat de muzica oameni buni din punctu meu de vedere si al multor altora Bon Jovi nu e rock. At best e teeth metal due to all the smiling. Omul o arde rau pe alte tipuri si daca o data avea plete si geaca de piele tot sustin aceeiasi idee.  Doi unii oameni nu ar trebui never sa cante opera. Un exemplu clasic : Brian Adams & Pavarotti si Ian Gillan ( Deep Purple) tot cu raposatu de Pavarotti. Din pacate cel ce a tinut pasu cu opera a fost Freddie Mercury cu Monserrat Caballe. Trei nenilor si domnucilor muzicieni de la o vreme nu se mai poate canta. Cher Nu ar mai trebui sa cante (de ex), nici Tina Turner nici alti mastodonti ai muzicii. Sincer mi-ar placea sa vad ceva mai virgont pe scena nu ceva ce mai un pic si sta sa crape. Bravo lor ca se mentin dar mai bine traiau gloria anilor si dupa se pensionau frumos si elegant. Un frumos exemplu e Abba.

Ideea e una foarte indrazneata.  Pufi a gandit, caci totusi si-a dat seama cat de ridicola era Pisi. Si cu toate acestea Pufi s-a blocat cand era vorba de ea.

Cu toata stima si respectul eu salut Pisile si Pufile lumii fiindca sunt unice, si fiindca oricat de mohorata ar fi vremea ele prin ceva accesoriu aduc soarele inapoi in ochii nostri. Cum sa nu le pretutiti?

Al doilea eveniment va veni later

36. Sa imi acorzi dreptate eterna, sa imi recunosti my infinite wisdome si niciodata dar niciodata sa nu citesti superficial si sa nu vezi ce scrie intre randuri. Iar daca ti se pare ca nu e nimic intre ele, nu e bai, dar atunci intreaba-te :tu ce ai pune printre randuri?

Revenind  la transformarea mea.  Mai am o idee. NImic nu spune chic decat showing some boob. Awesome shit i say. Asadar imi fac lookul nou. Poza cu mine frecandu-ma de un perete cu a side boob showing.

Azi imi transcriam cateva randuri importante si ma gandeam ca vai saracu meu stilou cu vacuta ce trist se simte. Nu ii mai acord atentia din liceu si mai mult cu groaza am vazut ca incep sa scriu urat. EUUU scriam frumos. Puteam sa ma duc la concrus de caligrafie ce mama dracului. Mah rog. Am inceput sa ma intreb, cum de nu putrezesc lucrusoarele astea. Lumea nu mai scrie, tasteaza. Cati mai simt in tereoarea paginii albe, facuta din pom, si cati isi mai vad scrisul pe foaie. In cel mai bun caz notam pe un post it ceva important cu ceva pix ratacit prin geanta.  Incep sa ma intreb de ce se mai invata copiii sa scrie de la bun inceput. Ar trebui la primara sa le vare un com p in fata si pe ala sa scrie. Nu asta e drumul pe care oricum il urmarm cu entuziasm? Lucrarile se scriu pe comp, temele pe comp, scrisori vezi doamne de mult pieri moda asta, felicitarile vin direct imprimate….asa ca pe ce anume mai risipim pasta cereneala etc? Multam doamne cu batraneii care inca tin sa scrie si realizeaza ca a primi o scrisoare are ceva mai mult de personalitate. O scrisoare in plic, are un aer boem aproape misterios. O ai in mana. O simti. Poti sa vezi personalitatea omului. Acum s-a gasit inca o metoda sa fim la fel. Sa ne faca si caligrafia la fel ca de, si asa sunt turmizati, de ce nu sa continuam si sa facem procesul si mai bine inradacinat?

Unele mici creaturi mai au jurnaluri. Dar si alea presimt ca isi pierd din seminificatie. Nu se mai pun ganduri se scrie cu ce am fost imbracata azi sau mai rau ca X se pupa cu Y si ca afla Z si ca daca afla si M ce se va intampla cu reputatia mea de fiinta pura si delicata?!?! Autorii sunt tineri si nu mai apeleaza nici macar la zgomotoasa masina de scris. Tasteaza si ei in timp ce IM-uie linisiti, iar taina scrisului se pierde incetul cu incetul.

Azi, în unul din rarele momente în care nu am nimic de făcut,  am zis că e cazul for a rutine check. Cum şi stăteau deja cuminţi pe birou, în timp ce le aranjam am început să relizez de ce am un soft spot pentru ele. Şi anume

• au magica calitate de a rămâne mereu mici şi frumoase. Tu creşti şi ţi se pare nefolositoare, sau că ocupă spaţiu dar ele ştiu că o dată nu te despărţeai de ele. Ba chiar vroiai să arăţi ca ele. Aşa că stau cuminţi şi aşteaptă, în locul în care le-ai pus, ziua în care îţi vei aduce să mai fi copil, o oră şi să mai pui mâna pe plasticul lor,( care cel puţin în cazul meu mă uimeşte fiindcă tot timpul e cald)
• fiindcă sunt pictate cu aşa de multă delicateţe
• fiindcă fie că sunt în haine de epocă sau moderne  o fetiţă undeva cândva şi-a dorit să fie în “pielea” lor, îmbrăcată la fel
• fiindcă au părul lung
• fiindcă sunt expresia nevinovăţiei
• fiindcă nu îmbătrânesc
• fiindcă unele, chiar dacă nu ştiţi au nevoie de grija. De un curăţat, de un spălat etc
• fiindcă mi-au dezvoltat imaginaţia
• fiindcă îmi păstreaza copilăria în hăinuţele şi în ochii lor
• fiindcă le pot avea la orice vărstă
• fiindcă dau viaţa camerei, chiar dacă ele nu au

Sunt sigură că ar fi mai multe. Poate pentru mulţi a avea aşa ceva sau a te gandi la aşa ceva e tâmpenie şi pierdere de timp. Ei drăguţilor nu e chiar aşa. Într-o lume care se mişcă prea repede pentru mine şi în care îmbătrânesc mult prea repede jucariile şi păpuşile îmi menţin măcar un suflet de copil.

Cu multă tristeţe văd pe stradă “femei” de 10 ani şi mă întreb unde le sunt păpuşile lor şi unde le e copilăria şi visele. Unde le sunt cărţile cu Cireşarii. Unde e micul prinţ când lumea are din nou nevoie de el?

Când mai treceţi pe stradă şi vedeţi o păpuşă ţineţi minte câteva lucruri: pentru o fiinţa undeva a avea aşa ceva e un lux şi un vis care nu va fi împlinit, pentru a face aşa ceva trebuie să ai un suflet delicat, fie că unii recunosc asta sau nu; sunt acele lucruri care te fac cu adevărat feminină şi mai nou văd că asta e o problemă serioasă, multe tipe duc lipsă de aşa ceva.

Ca să fiu mai bine înţeleasă. NU vorbesc de Barbie de la matel, sau replici chinezeşti, de fapt nu vorbesc de nici o chestie făcută în masă de chinezi, de proastă calitate care dacă te joci de 2 ori cu ele ajungi să îl preferi pe Chucky. Ci pe acelea care au haine frumoase, păr frumos şi mătăsos, ochi vii frumoşi ( îi prefer pe ăia de Spania, printre cei mai buni fabricanţi de ochi de păpuşi), din pvc frumos mat nu din ăla neterminat care numa te zgârie.

..dar asta dom’le nu pot şi gata. Pot să cos, să desenez, să fac poze, să croşetez, să ţes, să împletesc, să fac brăţări din noduri, să fac batise, să fac chestii în general, să trec nivele la jocuri fără cheats, să bat compu la şah (când am şi ceva noroc) pot să lurez în photoshop şi să îmi iasă, pot să dresez căţei dar unele lucruri nu îmi ies. SĂ PUN BANNERU PĂCII. cei ce ştiu cunosc. Se pare ca după două ore de youtube, tutorials, googling and what, wordpress.com nu acceptă sa fie schimbat numa daca e cumpărat extension packu de css upgrade. yeee. Aşa că nici gând de bannerele care le vor cei de la O.C.  Dar ca orice copil inventiv, fac eu bannerul prorpiu pt o.c aşa să nu ducă lipsă de reclamă şi din partea noastră sau a mea, cum vreţi voi. Pe scurt nu pot face imposibilul dar îl pot încerca. Mulţumesc celor 3 minţi luminate care au avut răbdare cu mine şi întrebările mele .

Cam aşa arată în formă primordială propria mea reclamă