De mult nu am mai scris si cand am fost intrebata de ce raspunsul a fost simplu : nu am mai avut ce. Dar s-a schimbat nitel situatia si-am adunat o desaga noua cu povesti, povesitiri si aminitiri.Asa ca, pentru a nu lungi povestea ma bag direct in dileme si intrebari
Prima mea intrebare adresata natiunii e urmatoarea : am vazut si auzit multi indivizi de varsta mea sau mai mari (just so u know i am not that old, asa ca nu va ganditi 100+ ) care se plang ca nu au bani, ca nu se pot angaja ca la la la lalal la la. Oki , inteleg e greu. Esti la facultate, ea e pe primul loc (cica) in consecinta nu prea ai timp sa faci altceva. Dar oameni buni vine vara. Am discutat in prealabil aceasta tema si si omul cu tuleapul e destul de ofuscat ca multi se plang de situatia lor, dar putini vad ca ei au contribuit mult, sa se ajunga in aceasta situatie. Aici e buba mea si e una mare.
Asadar, cum poti, tinere, la 20+ de ani , sa mai poti sa ai curajul sa le ceri parintilor bani pentru orice? Cum poti cu buna stiinta ca in toate verile studentiei tale sa nu faci nimic, sa nu ridici un deget si sa mai ai pretentii “sa ma duc sa vad lumea, sa imi traiesc viata”. Si dupa aceea ce faci? Se termina facultatea si nu iti gasesti nimic. Nu ai nici cel mai mic talent , poate doar acela de a toca banii altcuiva. Ajungi sa te plangi. Societatea! Facultatea! Profesorii! Toti voi sunteti vinovati ca eu la 26 de ani (am pus si masterul) nu imi gasesc nimic de lucru si in loc sa produc ceva consum mai mult si mai mult .
Si mai am o intrebare adresata acestui grup de indivizi (asta daca consideram prima parte o intrebare). Si anume mai oameni buni voi nu aveti ganduri ? Ganduri ce depasesc ziua de maine, ce trec dincolo de freza, haine si povesti. Ganduri ce fac sa iti pui intrebari de genu “dumnezeule ce fac? unde o sa ajung? o sa mor de foame? ma voi descurca? o sa fiu coafeza? daca da, de ce mama naibii am mai facut 3 ani de facultate si inca doua mastere? o sa ajung controlor cu diploma?!?!”Nimic din lucrurile astea nu iti trec prin scafarlie atunci cand repeti aceleasi lucruri ce le-ai facut de cand aveai 15 ani ?
Un simplu calcul matematic ti-ar arata averea ce o mananci din buzunarul parintilor. Si daca ar fi numai atat. Dar si asa sansele sunt limitate; si asa sunt aceia care se zbat, musca si transpira sa aiba ceva al lor, chiar vrei sa faci orice sansa de izbanda in viata sa dispara??! Chiar asa de bun esti incat sa te pui cu ei? Eu una tremur si nu sunt lenesa si nici o pierde-vara.
Si aici vine si cea mai mare buba. Cui sa ii spui toate astea? Cu cine sa te sfatuiesti si cu cine sa fii in competitie sa vrei sa ajungi si mai sus. NU cred ca am stat mai mult de o saptamana fara sa fac nimic asa ca va intreb. Chiar asa de frumos e? Chiar asa de magnifica e clipa traita, incat merita sa ajungi o persoana mediocra, ce sta intr-o garsionera, intr-un bloc cu alte 100 de garsoniere?
Ajung sa cred, uitandu-ma in jur ca de fapt poate eu sunt ciudatenia si ca “nu stiu ce pierd”. Concluzia mea : plecati urechea la cei ce se plang, dar inainte sa aratati compasiune ascultati bine si decideti merita sau nu ?




Recent Comments